Ieşi din tipare! Urmează-ţi vocaţia!

Vrei să afli ce talente ai? Încearcă-le pe toate: îţi place chitara, poate pianul, sau un alt instrument muzical, vrei să fi solist vocal sau să cânţi într-un grup vocal?

Vrei să fii creativ sau să te joci de-a teatrul sau să te joci pur şi simplu, vino să ne cunoaştem! Scena te aşteaptă!

Poate îţi plac tradiţiile şi dansurile populare româneşti: vino să le cunoaşti, să te implici şi să devii activ din punct de vedere artistic!

Dacă nu ştii ce vrei sau ce îţi place vino la noi! Poti să-ţi descoperi pasiuni noi: pictura, fotografia, grafica, Istoria artei, Arta sacră.

Ştii ce îţi place, dar nu ai cunoştinţe suficiente? Citeşte!

Cartea este hrana sufletului!

Vino la bibliotecă şi împrumută o care. Ai acces la biblionet şi vei găsi răspuns la orice întrebare!

Eşti pasionat de istorie! Muzeul te aşteaptă: vizitează-i sălile de expoziţii şi vei descoperi rădăcinile civilizaţiei pe aceste locuri!

Îţi plac provocările? Îţi doreşti sa atragi atenţia?

Nu contează vârsta sau studiile.

Important e să vrei!

Vino să afli lucruri noi despre tine. E timpul să-ţi descoperi talentul şi să-l valorifici.

CENTRUL CULTURAL MUNICIPAL CARACAL ÎŢI PROPUNE, TU ALEGI!

Instituţie publică de cultură Centrul Cultural Municipal, structurată pe trei departamente: Departamentul  organizare spectacole şi evenimente culturale, pregătire acţiuni cultural artistice, Biblioteca Virgil Carianopol şi Muzeul Romanaţiului  – promovează şi produce valori culturale şi artistice locale, organizează şi colaborează la organizarea manifestărilor naţionale: Festivalul Internaţional de Folclor „Căluşul Românesc”, Festivalul Naţional  de Muzică Uşoară „Radu Şerban”, Festivalul Naţional de Folclor – concurs de interpretare pentru solişti de muzică populară copii (vocali şi instrumentişti) „De dor de primăvară”, Salonul Naţional de Bandă Desenată, Festivalul de Teatru şi Film de scurt metraj pentru tineret „FesTin”, Festivalul Naţional de Poezie „Virgil Carianopol”, Festivalul Naţional  de Muzică Folk „Voci tinere”, Festivalul Judeţean de Colinde şi Obiceiuri de Iarnă, Festivalului Naţional de Comedie al Teatrelor Neprofesioniste, Festivalul Naţional de Teatru, participă la manifestări de interes local, judeţean, naţional şi internaţional, participă la organizarea sărbătorilor locale şi naţionale.  

        Centrul Cultural Municipal Caracal există pentru a arăta un posibil model uman de urmat: cum erau caracalenii de altădată, cum îşi respectau tradiţiile, ce valori s-au născut din rândurile lor şi în ce fel le-au perpetuat, de-a lungul timpului, să descopere talente, să le transforme în valori şi să le alăture valorilor Caracalului, insuflând acest spirit şi tinerei generaţii.

Obiectivele Centrului Cultural Municipal se fundamentează pe bogăţia şi valoarea tezaurului cultural acumulat şi conservat în Caracal şi urmăresc: recuperarea, perpetuarea şi valorificarea tradiţiilor cultural-artistice prin dezvoltarea gustului artistic al tinerei generaţii, a creaţiei de valori cultural-artistice; asigurarea cadrului instituţional şi a mijloacelor culturale, de punere în valoare a potenţialului cultural-artistic din municipiul nostru şi nu numai, constituirea şi dezvoltarea unei comunităţi culturale care să asigure valorificarea deplină a tezaurului cultural-artistic; asigurarea egalităţii şanselor de acces şi participarea la activităţile artistice desfăşurate în cadrul instituţiei noastre, pentru toţi tinerii care urmează sau nu o formă de învăţământ.

Îţi propune cercurile artistice:

• Teatru (Teatrul Municipal, Teatru pentru copii, Actorie)
• Pian
• Chitară
• Instrumente de suflat (nai, fluier, taragot)
• Canto muzică populară
• Grup vocal Allegro
• Pictură
• Grafică
• Istoria artei
• Arta sacră
• Fotografie
• Coregrafie (Dansuri populare, Căluş, Ansamblul Folcloric Romanaţi, Ansamblul folcloric de copii)

Te aşteaptă la manifestările culturale şi artistice organizate în Teatrul Naţional:

• Spectacole de teatru;
• Spectacole folclorice;
• Spectacole de divertisment;
• Spectacole de muzică şi poezie;
• Expoziţii de pictură, grafică, fotografie;
• Proiecţie de filme;
• Conferinţe, simpozioane;
• Lansări de carte;

Organizează anual:

• Festivalul Naţional de Poezie Virgil Carianopol;
• Festivalul Folcloric „De dor de primăvară” – concurs de interpretare solişti vocali şi instrumentişti copii;
• Festivalul Internaţional de Folclor „Căluşul Românesc”;
• Festivalul Naţional de Muzică Uşoară Radu Şerban;
• Festivalul Naţional de Teatru şi Film pentru Tineret „FesTin”;
• Festivalul Naţional de Teatru;

---

Tarife pentru serviciile prestate în cadrul cercurilor artistice din cadrul CENTRULUI CULTURAL MUNICIPAL “RADU SERBAN” Caracal:

Copii, tinerii sau adulții care provin din centre de plasament, sunt în plasament familial, ai căror părinți sunt șomeri, asistați sociali sau nu au un loc de muncă, sunt scutiți de taxe, numai dacă trec de testările de aptitudini.

Copii, tinerii și adulții care se înscriu până la 10 octombrie au reducere 50%, dacă frecventează un cerc artistic cu taxă au reducere 50% pentru înscrierea la al doilea curs artistic, dacă sunt declarați admiși în urma testului de aptitudini.

Copii, tinerii sau adulții care frecventează un al doilea curs în cadrul aceluiași cerc artistic (exemplu: studiază pian și participă și la grupul vocal), au gratuitate pentru al doilea curs, numai dacă au trecut testarea de aptitudini.

Numărul de lecții, 4 sau 8 se referă la numărul de lecții pe lună.

Tarife prestate de CENTRUL CULTURAL MUNICIPAL “RADU ȘERBAN” CARACAL:

Notă: Tarifele prevăzute la punctele 1-2 se aplică acelor organizatori care nu pun în vânzare bilete de intrare.

Taxele se pot achita la casieria serviciului IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE din Str. Cuza Vodă, Nr. 8 sau online prin intermediul platformei www.ghiseul.ro

În vederea programării pentru fotografierea evenimentelor speciale în incinta TEATRULUI NAȚIONAL CARACAL este necesară completarea cererii de mai jos.

Muzeul a funcţionat, din 27 septembrie 1949, într-o clădire pe str. Negru Vodă nr. 1, până la 1 decembrie 1992. A avut iniţial trei colecţii, care ulterior s-au îmbogăţit cu obiecte valoroase din cercetările arheologice de la Slăveni, Romula, Fărcaşele sau din donaţii şi achiziţii. A purtat denumirea de muzeu raional, apoi orăşenesc, până în 30 aprilie 1990, când se revine la titulatura iniţială. Monument de arhitectură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, clădirea a aparţinut lui Iancu N. Dobruneanu (nepotul haiducului Iancu Jianu). Clădirea este străjuită de coloane cu capiteluri compozite şi frontoane neoclasice bogat decorate. Expoziţia permanentă este organizată în opt săli, cu o suprafaţă de expunere de 400 mp. Colecţiile arheologice cuprind topoare de mână aparţinând culturii de prund, figurine antropomorfe şi vase din neolitic (cultura Vădastra), unelte de silex, măsuţe de cult din neoliticul timpuriu (grupul cultural Cârcea-Grădinile), vase şi obiecte hallstattiene şi La Tene, ceramică, opaiţe, geme, fibule, inscripţii, statuete, monede din epoca romană, ceea ce indică o locuire străveche a zonei, mai ales în aşezările de la Dobrosloveni (Romula) şi Hotărani. Documente şi cărţi vechi, dovezi ale ocupaţiilor legate de agricultură, meşteşuguri şi comerţ, evocă istoria aşezării, menţionată încă la 1538. Vase din ceramică, cercei, brăţări, paftale, tezaurul de monede medievale descoperit la Vlădila ilustrează perioada medievală în zonă. Figura lui Iancu Jianu şi frământările sociale din secolul al XIX-lea sunt surprinse printr-o expunere dedicată istoriei moderne: documente referitoare la revoluţia de la 1848, arme, medalii şi piese de uniformă, fotografii. Biblioteca cuprinde 2.140 de volume de specialitate.

Sala I – Perioada Paleolitică și Neoliticul Timpuriu
Sala II – Neoliticul dezvoltat, Eneoliticul timpuriu și perioada romană
Sala III – Eneoliticul Dezvoltat, Epoca Bronzului, Epoca Fierului și Perioada Romană
Sala IV – Perioada Romană
Sala V – Perioada Romană și Evul Mediu
Sala VI – Cele două revoluții – 1821 și 1848
Sala VII – Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, Războiul de Independență – 1877-1878 și Primul Război Mondial
Sala VIII – Cel de-al doilea război mondial și aspecte din perioada interbelică – până în anul 1945

SUSPENDAREA VIZITĂRII MUZEULUI ROMANAŢIULUI!

ÎNCEPÂND CU DATA DE 1 DECEMBRIE 2019, VIZITAREA MUZEULUI ROMANAŢIULUI A FOST SUSPENDATĂ ÎN VEDEREA MUTĂRII EXPONATELOR ÎNTR-O NOUĂ LOCAŢIE CU CARACTER TEMPORAR, SITUATĂ ÎN STR. IANCU JIANU NR. 26. DUPĂ CE SEDIUL NOSTRU DIN STR. IANCU JIANU NR. 24 VA FI REABILITAT PRINTR-UN PROIECT EUROPEAN CÂŞTIGAT DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CARACAL, MUZEUL ROMANAŢIULUI ÎŞI VA REDESCHIDE PORŢILE PENTRU PUBLICUL LARG.
MANAGER,
DR. SABIN POPOVICI (relații la tel. 0769240899)

BIBLIOTECA VIRGIL CARIANOPOL

Anul înființării: 1950

Informații colecții:

Total documente: peste 61.000 u.b.(unități biblioteconomice – volume de bibliotecă)

• Carte românească: 56.370 u.b.
• Carte străină: 3.000 u.b.
• Periodice româneşti: 2.100 u.b.

În colecţiile bibliotecii se regăsesc publicaţii din secolul al XIX-lea din donaţiile Ilie Mărculescu şi Ilie Constantinescu, în limbile greacă, turcă, germană, franceză, engleză, ediţiile Princeps ale poeziilor lui Mihai Eminescu, Enciclopedia Britannica sau Tout L’Universe.

CONSULTAREA DOCUMENTELOR:

• prin sala de lectură: 20 400
• prin împrumut la domiciliu: 39 807

Săli de lectură:

• Sala de lectură pentru adulţi și copii
• Sala de presă, legislație

Săli cu acces liber la raft (împrumut la domiciliu):

• Adulți – Carte beletristică
• Adulți – Carte de specialitate 
• Carte pentru copii
• Carte în limbi europene

 Ludotecă – programe și activități educative pentru copii și tineret

Acces:

Servicii oferite de bibliotecă:

• eliberare de permis de acces
• îndrumare privind consultarea cataloagelor bibliotecii
• acces liber la raft, împrumut la domiciliu
• informare bibliografică
• referinţe şi bibliografii la cerere, bibliografii şcolare
• rezervări de titluri şi prelungirea termenului de împrumut
• acces gratuit la Internet
• servicii de scanare
• imprimare
• salvare de documente pe diferite suporturi
• cursuri de iniţiere în utilizarea calculatorului

Biblioteca organizează, în parteneriat cu instituţii de învăţământ, instituții de cultură, edituri, asociații și organizații culturale, evenimente:

• lansări și expoziţii de carte,
• concursuri de creaţie literară,
• recitaluri de poezie,
• aniversări sau comemorări ale unor personalităţi marcante,
• proiecţii de filme artistice, documentare sau poveşti animate,
• activităţi culturale legate de obiceiuri şi tradiţii,
• proiecte educative anuale, ateliere, concursuri de mișcare și joc.

La începutul anului 2012, Biblioteca municipală ”Virgil Carianopol” a fost selectată si cuprinsă în cadrul Programului Biblionet, finanţat de Fundaţia Bill și Melinda Gates. Cu această ocazie, biblioteca a fost dotată cu 10 calculatoare conectate la Internet, periferice, camere video, căşti, scanner, imprimantă şi videoproiector.

În fiecare an, în luna mai, biblioteca îl omagiază pe poetul Virgil Carianopol, prin organizarea Festivalului – Concurs Naţional de Poezie ce-i poartă numele, având ca scop descoperirea şi încurajarea tinerelor talente în domeniul creaţiei poetice. festivalul are o tradiție de peste 20 de ani.

Pagina facebook

În vara anului 1896, istoria Caracalului consemna: „S-a pus piatra de temelie a Teatrului Naţional menit a aduce propăşirea culturii locuitorilor Caracalului”, ca să se înalţe, în inima Romanaţiului, un impunător edificiu arhitectonic. La acea vreme, în Europa s-au construit un număr impresionant de teatre. România aceleiaşi perioade şi-a ridicat propriile edificii teatrale: Ateneul Român, Teatrul Naţional din Iaşi, din Bucureşti, din Cluj sau din Timişoara.

Prin voinţa edililor vremii şi din dragostea pentru teatru a locuitorilor, Caracalul şi-a construit un teatru la fel de frumos şi impunător, încadrat în acelaşi curent arhitectonic europen, ridicat, nu întâmplător, în zona istorică a oraşului, în vecinătatea ruinelor Curţii Domneşti a lui Mihai Viteazul.

Edificiul teatrului din Caracal, construit între 1896-1901 în stil eclectic cu accente neobaroce şi neorenascentiste, impresionează prin masivitatea şi bogăţia sa decorativă.

Sfârşitul secolului al XIX-lea a reprezentat pentru oraşul Caracal o perioadă relativ prosperă, avea atunci 12.000 de locuitori, fiind pe locul 24 din cele 32 de capitale de judeţ ale Vechiului Regat, dar al treilea din Oltenia, după Craiova şi Turnu-Severin. Această dezvoltare a accentuat procesul de urbanizare. Până la amenajarea parcului din Caracal, principalul loc de plimbare era grădina publică a Palatului administrativ, în jurul căreia erau “cafeneaua lui Dulgherescu, clubul Savu, prăvăliile unor negustori, grădina Paradis, cele trei hoteluri, dintre care cel mai vechi ridicat în 1896″, Primăria şi Prefectura, clădiri care păstrează şi astăzi atmosfera de secol XIX.

Din dorinţa locuitorilor şi având încurajarea elitei oraşului, întrucât construirea teatrului era un semn de recunoaştere, nu doar un important mijloc de comunicare a valorilor culturale, primarul adresa în noiembrie 1891 o cerere preşedintelui Consiliului Judeţean. Acesta solicita alocarea de fonduri pentru “un teatru care să servească şi ca local pentru curtea de juraţi”.

Lucrările de construcţie au durat cinci ani, au început la 14 iulie 1896 şi s-au încheiat în 1901. Teatrul s-a realizat după planurile arhitectului austriac Franz Billek, întocmite la Bucureşti în luna mai 1896. Din câte se ştie, aceasta este singura clădire construită de arh. Billeck în Regat. Antreprenor a fost italianul Spaulenzi Mariani.

În 1899, viaţa economică a cunoscut o criză puternică, oprindu-se temporar lucrările de construcţie, întrucât Teatrul “cu atâtea pretenţii cerea multă cheltuială”. Ulterior, din lipsa fondurilor s-au făcut unele compromisuri, neprevăzute în planuri, pentru a termina edificiul.

Astfel s-a hotărât simplificarea unor detalii, s-a renunţat la unele părţi din proiect, decoraţiile din ipsos au luat locul celor din piatră, cele din lemn le-au înlocuit pe cele de piatră artificială, iar intrarea a fost complet transformată, de aceea scuarul din faţa somptuoasei clădiri a rămas neamenajat o lungă perioadă.

Teatrul a fost iniţial gândit cu un acces carosabil, dar atât din cauza diferenţei de nivel dintre cele două străzi, cât şi din cauza întârzierii inaugurării, în final acest spaţiu a fost tratat ca un sumar trotuar în trepte. Faţada principală, dinspre est, este tratată cu somptuozitate, fiind animată de un repertoriu decorativ bogat, accentul este pus pe registrul superior. Coloanele angajate încadrează cele trei intrări şi balcoanele, care au parapet cu baluştri ionici şi două console cu motive geometrice.

Faţadele de nord şi de sud păstrează elemente decorative ale faţadei de est, dar le pune în operă într-un mod diferit. Coloanele angajate devin pilaştri fără capitel, fereastra cu trafor este mărginită de doi mascheroni. Cornişa de coronament se termină cu un fronton triunghiular. Lanternoul peste scările de acces la balcon este din tablă.

Clădirea este din zidărie de cărămidă, la ferestre şi la uşi au fost folosite ca buiandrugi şine de cale ferată înguste. Planşeul etajului este o structură mixtă de şine cu bolţi de zidărie aplatizate peste care este pus un strat de mortar, slab armat, iar planşeul podului era din lemn.

În tratarea spaţiilor interioare, accentul a fost pus pe holul principal. Din arhietip a fost eliminată scara de onoare monumentală. Accesul la balcon se face prin două scări laterale, din piatră. “Pictura era executată în manieră 1900. Plafoanele sălii de spectacole au fost pictate cu scene idilice sau pastorale”, scria Petru Crăciun. Pictura originală nu s-a păstrat, astăzi interioarele fiind complet repictate. Etajul al doilea are trei ferestre mici şi o cornişă pe console, cu trafor din ipsos cu motive vegetale având ca emblemă lira. Iniţial, pe cornişă erau patru statui ce reprezentau muzele: Caliope, Eutherpe, Terpsichore şi Thalia, înlocuite în 1959. (Sursa, Monografia Caracal, Jurnalul Naţional)

″Deschiderea Teatrului cel nou a aparţinut Societăţii dramatice din Craiova. A urmat Opera italiană a lui Massini, care cu o trupă de 80 de persoane joacă:  ″Traviata″, ″Travatore″, ″Ernani″, ″Bărbierul din Sevilla″ şi alte spectacole. La închiderea socotelilor, impresarul Vasile Brânduşanu pierde 3 lei”(Ştefan Ricman, Monografia judeţului Romanaţi, 1928).

În sala Teatrului Naţional au jucat cei mai de seamă actori ai scenei româneşti. Printre ei şi Nottara, cu spectacole în stagiuni permanente. Transcriem din aceeaşi Monografie:

″Era o zi călduroasă de primăvară, ziua lăsatului de sec de Paşte. De cu seară, oraşul avea o forfotă de calfe urmaţi de cete de ucenici, târguind portocale pentru familiile jupânilor. Jupânii târguiau şi ei alviţă albă pentru calfe şi ucenici. În acest vălmăşag soseşte în oraşul nostru Domnul Nottara şi după ce dă o raită pe la Teatru, merge de se aşează pe o bancă în grădina publică. (Este vorba de grădina din spatele actualei Primării a oraşului Caracal n.a.). Într-o clipă grilajul grădinii e înconjurat de copii, ucenici, calfe, elevi care încep a arăta cu degetul, printre gratii, pe marele actor. Acesta, stingherit de manifestaţia neaşteptată ce i se făcea, porneşte prin ieşirea dintre Prefectură şi Primărie, dar ceata-l urmează de la distanţă, strigînd: ”Uite pe Nottara! ”. Bietul Nottara iuţeşte pasul, priveşte înfuriat înapoi, dar ceata creşte mereu, îl persecută tot mai insistent cu: ”Uite Nottara!” O ia pe uliţa tîrgului aproape în galop, priveşte înapoi speriat, până ce Providenţa îi scoate înainte o birjă. Salvat, se aruncă sus şi agitând bastonul răcneşte: ”Scapă-mă, birjar! Mână, că mă manâncă crăcălenii!” Seara, Teatrul geme. Din lojele de sus şi de la balcon, i s-au aruncat pe scenă, drept omagii…portocale. Totdeauna, pe aici se obişnuia ca, scamatorilor de prin circurile ambulante ce opreau prin Caracal, să li se arunce portocale, drept admiraţie ″ (Ştefan Ricman, Monografia judeţului Romanaţi, 1928).

„Amintim în treacăt pe câţiva dintre artiştii cari au ilustrat această scenă: Genialul violonist George Enescu a dat mai multe concerte. D-na general Averescu a cântat din gură pentru concerte de binefacere.Apoi: Aristiţa Romanescu, Agata Bârsescu, Sturza, Filotti, Marioara Voiculescu, C. Notara, Brezeanu, Liciu, Soreanu, Lecca, Davila, Demetriad, Bulandra, Creţu, Anestin, Radovici, Manolescu, Storin, Ciprian etc.În opere şi operete: Băjenaru, Niculescu-Basu, Atanasiu, Nora Marinescu, Tănase etc.Marii savanţi: Iorga, Pârvan, I. Ştefănescu au ţinut conferinţe, precum şi Tache Ionescu, Xenopol, Mircescu, conferinţe politice.Doamne, domnişoare şi domni din societatea locală au apărut pe scenă în diferite serbări sau concerte”. (Ştefan Ricman, Monografia judeţului Romanaţi, 1928).

Mari figuri ale ştiinţei, literaturii şi artei: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Xenopol, Octavian Goga, mari politicieni, precum Tache Ionescu, Nicolae Titulescu au conferenţiat pentru propăşirea neamului şi a culturii româneşti, dar şi pentru împlinirea marelui vis dintotdeauna, de a se înfăptui România Mare. 

Tradiţia teatrală caracaleană se regăseşte la loc de cinste în arhivele oficiale şi în cele sentimentale, ca o dovadă certă, că Teatrul Naţional s-a construit şi a existat din nevoia de cultură a oamenilor care l-au animat, de-a lungul vremurilor, artişti sau spectatori.

Pentru sfârşitul anului 2008, istoria Caracalului a consemnat: „S-a desăvârşit consolidarea şi restaurarea Teatrului Naţional menit a aduce prosperitate culturii locuitorilor Caracalului”. Ceea ce am aşteptat cu toţii, unii cu credinţă, alţii cu îndoială, iată că s-a întâmplat la 19 decembrie 2008, când, după 22 de ani,   s-au redeschis uşile Teatrului Naţional.

Caracalul are propria trupă de teatru, sub titulatura Teatrul Municipal, cu o activitate neîntreruptă de peste 60 de ani, o trupă de amatori, e drept, dar cu un repertoriu variat sub semnătura unor regizori profesionişti, cu spectacole de teatru pentru toate gusturile şi pentru orice vârstă.

La Teatrul Naţional au loc, anual, Festivalul Naţional de Teatru „Ştefan Iordache”, Festivalul de Comedie al teatrelor neprofesioniste, Festivalul de Teatru şi Film de scurt metraj pentru tineret „fesTin”, permanent stagiunea Teatrului Municipal,  spectacole de teatru, de muzică, de divertisment, simpozioane, conferinţe, expoziţii etc.

Caracalul se poate mândri, din nou, cu această bijuterie arhitectonică, pe care o  înnobilează, asemenea oamenilor altor vremi, cu  pasiune, dăruire, talent şi cu multă dragoste. S-a împlinit un vis şi s-a desăvârşit un act irepetabil pentru viitorii 100 de ani.