Dovada adresei de domiciliu se poate face cu unul din următoarele documente:

a) acte încheiate în condiţiile de validitate prevăzute de legislaţia română în vigoare; 

b) declaraţia scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spaţiu, însoţită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a);

c) declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului, însoţită de nota de verificare a poliţistului de ordine publică, prin care se certifică existenţa unui imobil şi faptul că solicitantul locuieşte efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu poate prezenta documentele prevăzute la literele a) şi b). Pentru minorii şi persoanele fizice puse sub interdicţie, declaraţia se dă şi se semnează de către părinţi sau de către reprezentanţii lor legali;

d) documentul eliberat de primării, din care să rezulte că solicitantul sau, după caz, găzduitorul acestuia figurează înscris în Registrul agricol.Declaraţia de primire în spaţiu poate fi dată în faţa lucrătorului din cadrul serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, a poliţistului de ordine publică (pentru mediu rural), a notarului public ori a funcţionarului misiunii diplomatice sau oficiului consular al României.”

Persoanele fizice sau juridice pot solicita, în baza unor cereri scrise motivate, comunicarea unor date cu caracter personal din Registrul naţional de evidenţă a persoanelor, referitoare la:

• date de stare civilă (numele, prenumele, data şi locul naşterii, cât şi prenumele părinţilor persoanelor în cauză);
• date referitoare la actele de identitate eliberate persoanelor despre care sunt solicitate informaţii;
• date referitoare la domiciliile şi reşedinţele acordate;
• date referitoare la codul numeric personal atribuit.

Activitatea de furnizare a unor date cu caracter personal din Registrul naţional de evidenţă a persoanelor este reglementata de OUG nr.97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 290/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de Legea nr.677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit acestor acte normative, furnizarea unor date cu caracter personal se poate realiza numai după obţinerea, în prealabil, a consimţământului scris al persoanelor vizate.
Consimţământul persoanelor vizate nu este necesar atunci când există un temei legal justificat. 
Se consideră temei legal justificat, solicitările unor date cu caracter personal primite din partea organelor de poliţie, Ministerului Apărării, Serviciului Român de Informaţii, Parchetului, Justiţiei, instituţiilor specializate de ocrotire socială cu privire la minori sau alte persoane îndreptăţite la ocrotire, persoane fizice ale căror interese legitime sunt probate prin înscrisuri ce fac dovada temeiului legal justificat, persoanelor fizice care solicită comunicarea unor date proprii de evidenţa persoanelor etc.
Soluţionarea acestui tip de cereri revine Serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor (judeţene sau locale), pentru cererile formulate atât de persoanele juridice, cât şi de persoanele fizice, conform art.5 lit.e) din O.G.nr.84/2001;
Taxa pentru furnizarea datelor este diferenţiată în funcţie de volumul acestora, astfel: 
– conform dispoziţiilor art. 10 alin.(1) si (2) din OUG nr.97/2005, coroborate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2005 privind unele măsuri de natură fiscală pentru punerea în aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale şi OUG 70/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind taxe şi tarife cu caracter nefiscal , taxele pentru furnizarea datelor sunt de:

• Taxa furnizare date: 1 leu – pentru cererile la care se solicita un volum mare de date cu caracter personal, ce presupune exploatarea sistemelor informatice, taxa pentru furnizare date este de 7 lei/oră exploatare sistem informatic.

Potrivit prevederilor art.10 alin. (6) din OUG nr.97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, se exceptează de la plata taxelor prevăzute de lege verificările din RNEP, sau, după caz, furnizarea unor date cu caracter personal, solicitate în scopul exercitării atribuţiilor legale, de către:

• instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice, securităţii naţionale şi justiţiei;
• instituţiile publice cu atribuţii în domeniul realizării creanţelor bugetare prin modalităţile de executare silită prevăzute de lege;
• casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;
• Ministerul Sănătăţii Publice, autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti; 
• Ministerul Finanţelor Publice şi structurile subordonate acestuia, în scopul urmăririi impozitului pe venit datorat de persoanele fizice;
• instituţiile cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi al asistenţei şi ocrotirii sociale a bătrânilor;
• alte persoane juridice, în condiţiile prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, resedința și actele de identitate ale cetățenilor români, actul de identitate este documentul care se eliberează cetățenilor români și care face dovada identității, a domiciliului și după caz a reședinței titularului acestuia, cu modificările si completările ulterioare.

Documentul se eliberează incepând cu vârsta de 14 ani.

Prin act de identitate se ințelege carte de identitate, carte de identitate provizorie si buletin de identitate, aflat in termen de valabilitate.

Buletinele de identitate eliberate in conditiile legii, raman valabile pana la preschimbarea lor in totalitate.

In cazul minorului caruia nu i s-a eliberat primul act de identitate, dovada identitatii si a cetateniei romane se face cu certificatul de nastere al acestuia, iar dovada domiciliului se face cu actul de identitate al parintelui la care locuieste statornic sau actul de identitate al reprezentantului sau legal.

Dovada domiciliului se poate face in cazul cetatenilor romani, cu unul din urmatoarele documente:

1) Acte incheiate in conditii de validitate prevazute de legislatia romana in vigoare, privind titlul locativ;

2) Declaratia scrisa a gazduitorului, persoana fizica sau juridica, de primire in spatiu, insotita de unul dintre documentele prevazute la pct. 1;

3) Declaratia pe propria raspundere a solicitantului, insotita de nota de verificare a politistului de ordine publica, prin care se certifica existent unui imobil, faptul ca solicitantul locuieste efectiv la adresa declarata, pentru persoana fizica ce nu poate prezenta unul din documentele prevazute la pct. 1 si 2.

Pentru minorii si persoanele fizice puse sub interdictie, declaratia se da si se semneaza de catre parinti sau de catre reprezentantii lor legali;

4) Documentul eliberat de primării, din care să rezulte că solicitantul sau dupa caz, gazduitorul acestuia figurează înscris în registrul agricol.

Termenul de valabilitate al cărţii de identitate este:

• 4 ani pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani;
• 7 ani pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-25 ani;
• 10 ani după împlinirea vârstei de 25 ani;
• permanent după împlinirea vârstei de 55 ani.

În cazul expirării termenului de valabilitate a actului de identitate cetăţenii se pot prezenta la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor în a cărui rază teritorială se afla domiciliul sau reşedinţa cu cel mult 180 de zile înainte, dar nu mai puţin de 15 zile, pentru a solicita punerea în legalitate cu un act de identitate.

În cazul împlinirii vârstei de 14 ani cetăţenii sunt obligaţi să solicite eliberarea unui act de identitate în termen de 15 zile de la producerea evenimentului.

Termenul de soluționare a cererilor pentru eliberarea cărților de identitate este de 10 zile de la data depunerii acestora.

Nerespectarea acestor prevederi atrage răspunderea contravenţională, care se sancţionează cu amendă cuprinsă între 40 lei şi 80 lei.

Pentru mai multe informații vă rugăm să accesați site-ul DIRECȚIEI JUDEȚENE DE EVIDENȚĂ A POPULAȚIEI OLT

www.djepolt.ro

Pagina Oficială a Recensământului Populației și locuințelor runda 2021

Actul de identitate în original si fotocopie (xerocopie)

Certificatul de naştere în original şi fotocopie (xerocopie)

Certificatul medical prenupţial – valabil 14 zile de la data eliberării

Fotocopii după actele de identitate a doi martori, (persoane cu vârsta peste 18 ani, care să fie prezente la data încheierii căsătoriei)

Pentru informații detaliate vedeti sectiunea de mai jos: “Informații stare civilă”

Declararea căsătoriei

Declaraţia de căsătorie, se face personal, de către viitorii soţi, în scris (pe formular tipizat), când cel puţin unul dintre viitorii soţi are domiciliul sau reşedinţa în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria.

Vârsta legală pentru căsătorie

Vârsta minimă pentru căsătorie este de 18 ani. Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi ori, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea Instanței de tutelă în a cărei circumscripție minorul își are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinți refuză să încuvințeze căsătoria, instanța de tutelă hotărăște și asupra acestei divergențe, având în vedere interesul superior al copilului.

Încheierea căsătoriei

Căsătoria se poate încheia la expirarea termenului de 11 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie. Excepţie: Pentru motive temeinice se poate încheia căsătoria înainte de 11 zile, cu încuviinţarea Primarului localităţii unde se încheie căsătoria.

Situaţii

1. Căsătoria între doi cetăţeni români

Acte necesare pentru cetăţeanul român:

• actul de identitate în original şi fotocopie (xerocopie);
• certificatul de naştere în original şi fotocopie (xerocopie);
• certificatul medical prenupţial – valabil 14 zile de la data eliberării;
• fotocopii după actele de identitate a doi martori, (persoane cu vârsta peste 18 ani, care să fie prezente la data încheierii căsătoriei);

Dacă este cazul:

• aviz medical în cazul minorului cu vârsta de minimum 16 ani;
• certificatul de deces al soţului în original şi fotocopie (xerocopie);
• sentinţa de divorţ în original şi în fotocopie (xerocopie), cu menţiunea că aceasta a rămas definitivă, supralegalizată sau după caz apostilată conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961;
• proces-verbal încheiat de către ofiţerul stării civile şi un interpret, în cazul în care unul dintre viitorii soţi este surdo-mut sau care nu cunosc limba română, potrivit modelului prevăzut in anexa nr. 28 din H.G. 64/2011;
• încuviinţarea primarului pentru încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 11 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie (în situaţii justificate);
• aprobarea preşedintelui Consiliului Judeţean Olt, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie;
• autorizarea Instanței de tutelă în raza în care îşi are domiciliul minorul cu vârsta de minimum 16 ani;
• încuviinţarea scrisă a părinţilor în cazul minorilor cu vârsta de minimum 16 ani;
• aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului primăriei, în cazul persoanelor netransportabile sau a celor aflate în detenţie;
• prin excepție, căsătoria se poate celebra, cu aprobarea primarului, de către un ofițer de stare civilă de la altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau își au reședința viitorii soți, cu obligativitatea înștiințării primăriei de domiciliu sau de reședință a viitorilor soţi.

2. Căsătoria unui cetăţean român cu un cetăţean străin

Acte necesare pentru cetăţeanul străin:

• paşaportul sau alt document de călătorie valabil;
• certificatul de naştere în original supralegalizat sau apostilat conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 + fotocopie (xerocopie) şi traducerea în limba română – legalizată la un notariat public român;
• certificat medical prenupţial eliberat de un medic de la un centru de planificare familială;
• declaraţii notariale ale viitorilor soţi din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile necesare încheierii căsătoriei în România;
• certificat de capacitate matrimonială eliberat de Primăria unde s-a înregistrat naşterea – supralegalizat sau, după caz, apostilat în conformitate cu Convenţia de la Haga din 5 octombrie 1961;
• dovada eliberată de Misiunea diplomatică sau Oficiul consular al ţării al cărei cetăţean este, cu sediul în România, din care să rezulte că încheind căsătoria în România, se respectă condiţiile de formă şi de fond prevăzute în legea sa naţională – tradusă în limba română şi legalizată;
• sentinţa de divorţ, rămasă definitivă, supralegalizată sau după caz apostilată conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 + fotocopie (xerocopie), tradusă în limba română şi legalizată la un notariat din România;
• procesul-verbal încheiat împreună cu un interpret autorizat, în cazul în care cetăţeanul străin nu cunoaşte limba română

Eliberarea certificatelor la cerere

În situaţia în care au fost pierdute, sustrase sau deteriorate, certificatele de căsătorie se pot elibera la cerere.

Certificatul de căsătorie se eliberează unuia dintre soţi sau la cerere și celuilalt soț.

Depunerea cererii de eliberare a certificatului de stare civilă se poate face personal de către una dintre persoanele menţionate mai sus sau de către o alta persoană ce are procură specială în acest sens. Din procura specială trebuie să rezulte că solicitantul este împuternicit de persoana îndreptătiţă, să-l reprezinte la serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz la primăria localităţii unde se află actul de căsătorie pentru depunerea cererii şi ridicarea certificatului de stare civilă.

Procura specială poate fi autentificată de oricare dintre următoarele autorităţi:

• Notar public din România;
• Misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din ţara în care se află părinţii;
• Notar public străin, procura urmând a fi supralegalizată sau, după caz, apostilată, conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961.
• Nu este necesară apostilarea sau supralegalizarea dacă România are încheiate tratate sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă care prevăd scutirea de supralegalizare sau apostilare.

Divortul Administrativ

Potrivit dispozitiilor art. 164 din Metodologia cu privire la aplicarea unitara a dispozitiilor în materie de stare civila, aprobata prin H.G. 64/2011, ofiterul de stare civila poate constata desfacerea casatoriei, prin divort pe cale administrativa, daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, nascuti din casatorie sau adoptati.

Cererea de divort pe cale administrativa se face în scris, se depune si se semneaza personal de catre ambii soti, în fata ofiterului de stare civila delegat de la primaria care are în pastrare actul de casatorie sau pe raza careia se afla ultima locuinta comuna a sotilor.

În cererea de divort fiecare dintre soti va declara pe proprie raspundere ca:

• este de acord cu desfacerea casatoriei
• nu au copii minori cu celalalt sot, nascuti din casatorie sau adoptati împreuna cu acesta
• nu este pus sub interdictie
• nu a mai solicitat altor autoritati desfacerea casatoriei.
• În aceeasi cerere, sotii vor declara pe proprie raspundere si adresa ultimei locuinte comune si numele pe care fiecare sau, dupa caz, numai unul dintre acestia, urmeaza sa-l poarte dupa desfacerea casatoriei.

La depunerea cererii de divort sunt necesare urmatoarele documente:

• certificatele de nastere si casatorie ale sotilor, în original si copie;
• documentele cu care se face dovada identitatii, în original si copie.
• în situatia în care ultima locuinta comuna declarata nu este aceeasi cu domiciliul sau resedinta ambilor soti înscris/a în actele de identitate, se va da o declaratie în fata ofiterului de stare civila.

La expirarea termenului de 30 de zile calendristice, ofiterul de stare civila delegat verifica daca sotii staruie sa divorteze si daca, în acest sens, consimtamântul lor este liber si neviciat, solicitând o declaratie de mentinere a cererii de divort.

În situatia în care ambii soti sau numai unul dintre acestia înteleg/întelege sa renunte la divort, completeaza o declaratie de renuntare la cererea de divort.

În cazul cetatenilor straini certificatele de nastere trebuie sa îndeplineasca cerintele de legalitate conform conventiilor internationale si tratatelor încheiate între România si statele ai caror cetateni sunt.

În cazul persoanelor care nu cunosc limba româna, depunerea cererii de divort se face în prezenta unui traducator autorizat, iar în cazul persoanelor surdomute, a unui interpret.

Declarare nastere copil 

Înregistrarea nasterii, se face de structura de stare civila din cadrul SPCLEP sau, dupa caz, de ofiterul de stare civila din cadrul primariei unitatii administrative-teritoriale în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Declararea nasterii se poate face de oricare dintre parinti, iar daca, din diferite motive, nu o pot face, obligatia declararii revine medicului, persoanelor care au fost de fata la nastere sau personalului din unitatea medicala în care a avut loc nasterea, rudelor ori vecinilor care au luat cunostinta despre nasterea unui copil.

Situatii

1. Înregistrarea nasterii copilului din casatorie – Acte necesare:

• certificatul medical constatator al nasterii;
• certificatul de casatorie al parintilor copilului;
• actele de identitate ale parintilor.

2. Înregistrarea nasterii copilului din afara casatoriei – Acte necesare:

• certificatul medical constatator al nasterii;
• certificatul de nastere al mamei copilului;
• actul de identitate al mamei.
• actul de identitate al tatalui;
• declaratie scrisa de recunoastere a minorului de catre tata, data în fata ofiterului de stare civila sau a notarului public;
• timbru fiscal de 2 lei.

3. Înregistrarea copilului nascut mort

Termen de înregistrare: 3 zile de la data nasterii.

4. Înregistrarea copilului nascut viu care a decedat în intervalul celor 15 zile

Termen de înregistrare: 24 de ore de la data decesului.

5. Situatii în care declararea copilului se face dupa expirarea termenelor prevazute de lege

Pâna într-un an de la nasterea copilului – înregistrarea nasterii se face cu aprobarea primarului localitatii unde a avut loc nasterea

Acte necesare:

• certificatul medical constatator al nasterii;
• certificatului de casatorie al parintilor copilului;
• actele de identitate ale parintilor;
• declaratia scrisa în care se arata motivele pentru care s-a întârziat înregistrarea nasterii.

După un an de la nașterea copilului – înregistrarea nașterii se face prin hotărâre judecatorească, definitivă și irevocabilă prin care se dispune încuviințarea tardivă a nașterii.

Numele copilului este cel al parintilor.

Exceptie: În cazul în care parintii au nume diferite, parintii hotarasc de comun acord care va fi numele copilului. În situatia în care nu ajung la un acord comun, numele va fi stabilit prin dispozitie de catre primarul localitatii.

Acte necesare:

• certificatul medical constatator al nasterii;
• certificatului de casatorie al parintilor copilului;
• actele de identitate ale parintilor;
• declaratia scrisa, semnata de ambii parinti, din care sa rezulte numele copilului, data în fata ofiterului de stare civila.

Nota: În cazul parintilor care nu se înteleg cu privire la numele copilului Primarul localitatii unde se înregistreaza nasterea, prin dispozitie va decide numele copilului.

Cazuri speciale

1. Copil gasit:

Întocmirea actului de nastere se face în termen de 30 de zile, de la data gasirii copilului, la primaria unde a fost gasit.

Persoana care a gasit copilul are obligatia ca în termen de 24 de ore sa anunte politia si sa prezinte copilul cu toate obiectele si înscrisurile aflate asupra acestuia.

Acte necesare:

• declaratia scrisa a persoanei care l-a gasit ori referatul reprezentantului S.P.A.S., din cadrul unitatii administrativ-teritoriale în raza careia a fost gasit copilul;
• procesul-verbal întocmit si semnat de reprezentantul unitatii de politie competente, de medic si de reprezentantul S.P.A.S.;
• dispozitia de stabilire a numelui si prenumelui, emisa de primar, pentru situatiile în care nu se cunosc numele de familie si prenumele copilului
• expertiza medico-legala privind stabilirea sexului si a vârstei aproximative ale copilului.

2. Copil abandonat de catre mama în unitati sanitare

Înregistrarea nasterii se face în termen de 30 de zile

Acte necesare:

• procesul-verbal de constatare a parasirii copilului, semnat de reprezentantul D.G.P.C, de reprezentantul politiei si de cel al maternitatii;
• certificatul medical constatator al nasterii;
• dispozitia de plasament în regim de urgenta;
• comunicarea politiei cu privire la rezultatul verificarilor privind identitatea mamei;
• dispozitia de stabilire a numelui si prenumelui, emisa de primar, pentru situatiile în care nu se cunosc numele de familie si prenumele copilului;
• declaratia de înregistrare a nasterii.

Eliberarea certificatelor la cerere

În situatia în care au fost pierdute, sustrase sau deteriorate, certificatele de nastere se pot elibera la cerere. (vezi model cerere eliberare certificat)

Certificatul de nastere se elibereaza:

• la cererea titularului actului de nastere;
• la cererea unuia din parinti sau a reprezentantului legal, când solicita certificatul unui minor cu vârsta pâna în 14 ani;

Depunerea cererii de eliberare a certificatului de stare civila se poate face personal de catre una dintre persoanele mentionate mai sus sau de catre o alta persoana ce are procura speciala în acest sens. Din procura speciala trebuie sa rezulte ca solicitantul este împuternicit de persoana îndreptatita, sa-l reprezinte la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor sau, dupa caz, la primaria localitatii unde se afla actul de nastere.

Procura speciala poate fi autentificata de oricare dintre urmatoarele autoritati:

• Notar public din România;
• Misiunea diplomatica sau oficiul consular al României din tara în care se afla parintii;
• Notar public strain, procura urmând a fi supralegalizata sau dupa caz apostilata, conform Conventiei de la Haga din 5 octombrie 1961.

Nota: Nu mai este necesara apostilarea sau supralegalizarea daca România are încheiate tratate sau conventii bilaterale de asistenta juridica în materie civila care prevad scutirea de supralegalizare sau apostilare.

Schimbarea numelui pe cale administrativa

Acte necesare:

• cererea de schimbare a numelui motivata;
• copii legalizate de pe certificatele de stare civila ale persoanei care solicita schimbarea numelui;
• un exemplar al MONITORULUI OFICIAL AL ROMÂNIEI, Partea a III-a, în care a fost publicat, pe cheltuiala solicitantului, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea caruia sa nu fi trecut mai mult de un an;
• consimtamântul, dat în forma autentica, al celuilalt sot, în cazul schimbarii numelui de familie purtat în timpul casatoriei;
• copia de pe decizia de aprobare a autoritatii tutelare, dupa caz;
• cazierul judiciar si cazierul fiscal ale solicitantului;
• orice alte acte pe care solicitantul le considera necesare.

Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în urmatoarele cazuri:

• când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
• când persoana în cauza a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreste sa îl obtina, facând dovada cu privire la aceasta, precum si asupra faptului ca este cunoscuta în societate sub acest nume;
• când, din neatentia ofiterilor de stare civila ori ca urmare a necunoasterii reglementarilor legale în materie, au fost efectuate mentiuni gresite în registrele de stare civila ori au fost eliberate certificate de stare civila cu nume eronate, în baza carora au fost eliberate alte acte;
• când persoana în cauza are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regula reunite si doreste schimbarea acestuia;
• când persoana în cauza poarta un nume de familie de provenienta straina si solicita sa poarte un nume românesc;
• când persoana si-a schimbat numele de origine straina într-un nume românesc, pe cale administrativa si doreste sa revina la numele dobândit la nastere;
• când parintii si-au schimbat numele pe cale administrativa, iar copiii solicita sa poarte un nume de familie comun cu al parintilor lor;
• când persoana în cauza solicita sa poarte un nume de familie comun cu al celorlalti membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adoptiei, a mentinerii numelui la casatorie, a stabilirii filiatiei ori a unor schimbari de nume aprobate anterior pe cale administrativa;
• când sotii au convenit cu ocazia încheierii casatoriei sa poarte numele de familie reunite si ambii solicita schimbarea acestuia pe cale administrativa, optând pentru numele de familie dobândit la nastere de catre unul dintre ei ori sa revina fiecare la numele avut anterior casatoriei;
• când persoana în cauza face dovada ca a fost recunoscuta de catre parinte ulterior înregistrarii nasterii, însa, întrucât nu a sesizat instanta pentru încuviintarea purtarii numelui de familie al acestuia în timpul vietii, nu exista alta posibilitate de dobândire a numelui parintelui decât pe cale administrativa;
• când prenumele purtat este specific sexului opus;
• când persoanei i s-a încuviintat schimbarea sexului prin hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila si solicita sa poarte un prenume corespunzator, prezentând un act medicolegal din care sa rezulte sexul acesteia;
• alte asemenea cazuri temeinic justificate;
• când persoana în cauza a adoptat minori si doreste ca acestia sa poarte un alt prenume;
• când casatoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti, iar sotul supravietuitor solicita sa revina la numele de familie purtat anterior casatoriei ori la numele de familie dobândit la nastere;
• când în urma divortului un fost sot revine la numele de familie purtat anterior si care provine dintr-o alta casatorie, de asemenea desfacuta prin divort, si doreste sa poarte numele dobândit la nastere;
• când în urma încetarii casatoriei prin moartea sau prin declararea judecatoreascâ a mortii unuia dintre soti celalalt sot se recasatoreste si ca urmare a desfacerii acestei casatorii, acesta doreste sa poarte numele de familie dobândit la nastere;
• când fostul sot doreste sa poarte numele de familie pe care l-a avut în casatorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredintati spre crestere si educare, cu consimtamântul fostului sot, dat în forma autentica;
• când parintii au divortat, iar copiii încredintati spre crestere si educare unuia dintre parinti, care a revenit la numele de familie avut anterior casatoriei, solicita sa poarte numele de familie al acestuia;
• când s-a desfacut adoptia unei persoane casatorite care are copii minori si în urma desfacerii adoptiei persoana în cauza revine la numele de familie avut înainte de adoptie;
• când unul dintre soti, la încheierea casatoriei, a luat numele de familie al celuilalt sot, nume pe care acesta l-a dobândit prin adoptie, iar ulterior încheierii casatoriei are loc desfacerea adoptiei. 

Rectificarea actelor de stare civila poate fi solicitata fie de catre persoana interesata, prin care întelegem persoana fizica la care se refera actul de stare civila, fie din oficiu de catre autoritatile administratiei publice locale sau judetene.

Rectificarea unor rubrici din actul de stare civila presupune îndreptarea erorii materiale comise cu ocazia înregistrarilor de stare civila.

În prezent, rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispozitiei primarului localitatii care are în pastrare actul, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul Directiei Judetene pentru Evidenta Persoanelor Olt.

Cererea de rectificare a actelor de stare civila si a mentiunilor înscrise pe acestea, însotita de actele doveditoare, se depune (Pentru a descarca formularul “model cerere rectificare” – descarca formularul);

– la Biroul de Stare Civila din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor sau dupa caz la primaria localitatii care are în pastrare actul de stare civila ce urmeaza a fi rectificat;

– la Biroul de Stare Civila din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor sau, dupa caz, la primaria de la locul de domiciliu al petentului. 

Transcrierea reprezinta înregistrarea în documentele de stare civila românesti a actelor sau faptelor de stare civila ale cetatenilor români încheiatate în strainatate de autoritatile locale.

1. Transcrierea certificatelor sau extraselor de pe actele de nastere eliberate de autoritatile straine:

Competenta: unul dintre parinti ,cetatean roman, are sau a avut ultimul domiciliu în judetul Olt.

În cazul copiilor a caror nastere s-a produs în strainatate si care au fost înregistrati la autoritatile straine competente, parintii cetateni români, sunt obligati în termen de 6 luni de la data întoarcerii în tara, sa ceara transcrierea certificatelor de nastere straine în actele de nastere românesti, la ultimul domiciliu pe care l-au avut sau îl au în tara.

Acte necesare:

• cererea de transcriere adresata primarului localitatii în raza careia îsi are domiciliul solicitantul;
• certificatul de nastere original supralegalizat sau, dupa caz, apostilat conform conventiei de la Haga;
• fotocopie (xerocopie) a acestuia;
• traducerea în limba româna a certificatului, autentificata de un notar public din România sau solicitata misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale României din statul respectiv;
• fotocopia (xerocopia) actului de identitate al parintelui care solicita transcrierea,
• fotocopia (xerocopia) certificatelor de stare civila (nastere si casatorie daca este cazul);
• declaratie data în fata ofiterului de stare civila de parintele care solicita transcrierea din care sa reiasa domiciliul minorului, la unul dintre acestia, în cazul în care parintii au domicilii diferite.

2. Transcrierea certificatelor sau extraselor de pe actele de casatorie eliberate de autoritatile straine:

Competenta: unul dintre soti ,cetatean roman , are sau a avut ultimul domiciliul în judetul Olt.

Acte necesare:

• cererea de transcriere adresata primarului localitatii în raza careia îsi are domiciliul solicitantul;
• certificatul de casatorie original ,supralegalizat sau dupa caz, apostilat conform conventiei de la Haga
• fotocopie (xerocopie) a acestuia;
• traducerea în limba româna a certificatului, autentificata de un notar public din România sau solicitata misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale României din statul respectiv;
• fotocopie (xerocopie) a cartii de identitate sau a buletinului, pentru cetatenii români cu domiciliul în judetul Olt;
• declaratii notariale din partea ambilor soti, daca sunt cetateni români, sau numai a sotului cetatean român, cu privire la numele purtat dupa casatorie, în situatia în care în certificatul/extrasul procurat din strainatate nu se face referire la numele sotilor dupa casatorie;
• certificatele de nastere ale sotilor în fotocopii (xerocopii);
• sentinta de divort, ramasa definitiva si irevocabila (daca este cazul):
• daca este din strainatate trebuie apostilata (daca este cazul) + fotocopie (xerocopie) + traducerea în limba româna legalizata de un notar public român sau apostilata în cazul legalizarii de un notar public strain;
• daca este din România în original + fotocopie (xerocopie);
• certificatul de deces al fostului sot, în cazul în care solicitantul a mai fost casatorit (daca este cazul);
• timbru fiscal de 2 lei.

Depunerea dosarului de transcriere se poate face personal de catre unul dintre soti (cetatean român) sau de catre o alta persoana împuternicita prin procura speciala în acest sens.

Din procura speciala trebuie sa rezulte faptul ca solicitantul este împuternicit de catre unul din soti, sa-l reprezinte la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor sau la primaria sau oficiul de stare civila de la locul de domiciliu, pentru transcrierea casatoriei în actele de stare civila române si eliberarea certificatului românesc.

Procura speciala poate fi autentificata de oricare dintre urmatoarele autoritati:

• Notar public din România;
• Misiunea diplomatica sau oficiul consular al României din tara în care se afla titularii/titularul actului;
• Notar public strain, procura urmând a fi supralegalizata sau, dupa caz, apostilata conform Conventiei de la Haga din 5 octombrie 1961;

3. Transcrierea certificatelor sau extraselor de pe actele de deces eliberate de autoritatile straine:

Competenta: membrii familiei sau persoana îndreptatita care solicita transcrierea actului de deces, care au sau au avut ultimul domiciliu (înainte de plecarea definitiva din tara) în judetul Olt.

Acte necesare:

• cererea de transcriere adresata primarului localitatii în raza careia îsi are domiciliul solicitantul;
• certificatul sau extrasul de pe actul de deces emis de autoritatile din strainatate în original supralegalizat sau, dupa caz, apostilat conform conventiei de la Haga;
• o fotocopie (xerocopie) a certificatului sau extrasul de deces emis de autoritatile straine
• traducerea în limba româna a certificatului, autentificata de un notar public din România sau solicitata misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale României din statul respectiv;
• fotocopii (xerocopii) ale certificatului de nastere si de casatorie ale persoanei decedate;
• actul de identitate în original /fotocopie (xerocopie) a actului de identitate a persoanei decedate;
• fotocopie (xerocopie) a actului de identitate a persoanei care solicita transcrierea certificatului de deces;
• timbru fiscal de 2 lei.

Nota: În situatia în care se stabileste ca în certificatul sau extrasul eliberat de autoritatile straine au fost înscrise date care sunt în neconcordanta cu cele înscrise în registrele de stare civila române si RNEP, transcrierea se va face dupa îndreptarea erorilor de catre autoritatile straine emitente.

În toate cazurile de transcriere ,documentele eliberate de statele cu care România are încheiate tratate sau conventii bilaterale , acorduri de asistenta juridica în materie civila sunt scutite de supralegalizare , apostilare sau orice alta formalitate.

În situaţia în care au fost pierdute, sustrase sau deteriorate, certificatele de naştere se pot elibera la cerere.

Certificatul de naştere se eliberează:

• titularului actului de naştere;
• unuia din părinţi, când se cere certificatul unui minor cu vârsta până în 14 ani;
• reprezentantului legal în lipsa părinţilor.

Certificatul de căsătorie se eliberează unuia dintre soţi sau la cerere, ambilor soţi.

Certificatul de deces se eliberează:

• soţului supravieţuitor;
• moştenitorilor legali;
• moştenitorilor testamentari;
• altor persoane îndreptăţite.

Depunerea cererii de eliberare a certificatului de stare civilă se poate face personal de către una dintre persoanele menţionate mai sus sau de către o altă persoană ce are procură specială în acest sens. Din procura specială trebuie să rezulte că solicitantul este împuternicit de persoana îndreptătiţă, să-l reprezinte la serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau biroul de stare civilă de la locul unde se află în păstrare actul sau locul de domiciliu al persoanei îndreptăţite.

Procura specială poate fi autentificată de oricare dintre următoarele autorităţi:

• Notar public din România;
• Misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din ţara în care se află titularul actului/ părinţii acestuia;
• Notar public străin, procura urmând a fi supralegalizată sau, după caz, apostilată, conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961

Actul de deces se întocmeşte la SPCLEP sau , după caz, la primăria unităţii administrative-teritoriale în a cărei rază s-a produs decesul ori s-a găsit cadavrul. 

Declaraţia decesului se face de către membrii familiei decedatului sau:

• medic sau alt cadru din unitatea sanitară în care s-a produs decesul;
• orice persoană care are cunoştinţă despre deces.
• la oficiul de stare civilă din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau primăriei localităţii se înregistrează decesul tuturor persoanelor, cetăţeni români şi străini, decedate pe raza lor de competenţă.

Odată cu declaraţia de deces, declarantul depune următoarele acte:

• fotocopia actului de identitate al celui care declară decesul;
• certificatul medical constatator al decesului;
• actul de identitate al celui decedat;
• certificatul de naştere al celui decedat şi cel de căsătorie dacă este cazul;
• dacă este cazul, livretul militar sau adeverinţa de recrutare ale celui decedat.

Situaţii

1. Decesul se datorează sinuciderii, unui accident sau altor cauze violente:

Termenul de declarare a decesului este de 48 de ore socotit din momentul decesului, sau al găsirii cadavrului.

La actele necesare (prezentate mai sus) se anexează:

• dovada eliberată de poliţie sau de Parchet, din care să rezulte că una din aceste autorităţi a fost sesizată despre deces.

2. Declararea decesului după expirarea termenului de 3 zile:

La actele necesare (prezentate mai sus) se anexează:

• aprobare eliberată de Parchet.

Eliberarea certificatelor la cerere

În situaţia în care au fost pierdute, sustrase sau deteriorate, certificatele de deces se pot elibera la cerere.

Certificatul de deces se eliberează:

• soţului supravieţuitor;
• moştenitorilor legali;
• moştenitorilor testamentari;
• altor persoane îndreptăţite.

Depunerea cererii de eliberare a certificatului de stare civilă se poate face personal de către una dintre persoanele menţionate mai sus sau de către o altă persoană ce are procură specială în acest sens. Din procura specială trebuie să rezulte că solicitantul este împuternicit de persoana îndreptătiţă, să-l reprezinte la serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor, sau, după caz, la primăria localităţii care are în păstrare actul de stare civilă pentru depunerea cererii şi ridicarea certificatului de stare civilă.

Procura specială poate fi autentificată de oricare dintre următoarele autorităţi:

• Notar public din România;
• Misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din ţara în care se află părinţii;
• Notar public străin, procura urmând a fi supralegalizată sau după caz apostilată, conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961.

Excepţie: documentele eliberate de statele cu care România are încheiate tratate sau convenţii bilaterale, acorduri de asistenţă juridică în materie civilă sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate.

Livretul de familie
Se eliberează gratuit, la cererea scrisă a reprezentantului familiei (mama, tata, reprezentantul legal), de către structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul.

Acte necesare (în original şi câte o fotocopie):
a) acte de identitate – soţ şi soţie;
b) certificatul de căsătorie;
c) certificatele de naştere ale copiilor;
d) alte acte după caz:
     – certificatul de deces al unuia dintre soţi;
     – certificatul de naştere al mamei, în cazul în care nu este căsătorită;
     – hotărâre judecătorească de desfacere a căsătoriei prin divorţ;
     – documente care atenstă modificarea relaţiilor de autoritate parentală, încredinţare sau plasament familial al copiilor;
     – dispoziţii de schimbare a numelui pe cale administrativă.

În cazul în care părinţii nu sunt căsătoriţi livretul va fi solicitat numai de mamă.

Actualizarea livretului de familie se face de către structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. de domiciliu al reprezentantului familiei.